sâmbătă, 26 decembrie 2009

Ce frumosi suntem

Organismul nostru este compus din miliarde de celule. Aceste celule au istorie magnifica. Prima aparitie dateaza acum 1500 milioane de ani. Omul a aparut acum circa un milion de ani in urma. Interesant cum a evoluat acest organism intr-un milion de ani. Dar acum 'ii sporim' evolutia cu chimicale (e-uri) si alti compusi artificiali. Sa nu uitam de un regim de a face cat mai putin si a nu implica sportul intre celelalte activitati. Ne privim mandri de sine cand defapt putin ne ingrijim de noi insine. Dormim o treime din viata, o treime o investim in munca de 40 de ani, iar cealalta in a trai viata la minim, cu maxim de griji si cu multe negativisme.
De ce ne complacem in aceasta existenta? Multi am uitat sa citim o carte. O mare inventie a gasit inlocuitor creierului si un mare consumator de timp dealtfel este televizorul. Gasim placute schitele din ziar spre a ne distinde timpul cu un zambet hoinar. Invatam a scrie, a citi si a intelege. Interpretam multe lucruri zilnic, dar nu ne obosim a da vreun sens intelesurilor. Ne punem dorinte in a schimba lucruri si in a ne indeplini visurile. Dar uitam sa ne amintim de ele atunci cand mergem la scoala sau la servici pentru a ne impusiona cu un mic zambet adevarat si sa aducem o bucurie interioara calda noua si colegilor nostri. Vom fi mai rezistenti la negativisme precum "N-ai cum."," La noi nu merge.", "Tu n-ai sa reusesti"sau " n-ai nici o sansa". Ba chiar vom fi mai motivati sa luptam pentru visul nostru. Daca tu urmezi un drum si arati ca stii unde te indrepti, oamenii te vor urma si ii vei incarca cu dorinta de a reusi.

luni, 7 septembrie 2009

Suspensie

Fie că vom spune stelelor din mii şi mii,
Vor întelege oare?ne vor vorbi?
Lumina nopţii se ascunde în cărarea ochilor tăi,
Şi ele-ntot ca o oglindă, îti vor arata lumina pe care tu o vrei.

marți, 1 septembrie 2009

The return

Graniţa timpului

Pe marginilile eternităţii, acolo, sus pe marginea prăpastiei,acolo unde realul se contopeşte cu infinitul;unde visul e la un pas de existenţă şi de o cădere fără de sfârşit.
Mă regasesc mai viu ca niciodata, închid ochii în timp vântul bate spre a mă clatina. Dar mă simt mai increzător ca niciodată şi mă arunc în acest spaţiu nedefinit şi liber.

marți, 3 februarie 2009

Sentiment

Pilon amorf, fragil in sine,
Ducem dorul pentru tine.
Cate-un pic in timpul scurs,
In miscare ne-ai repus.

In al nost repaos rece,
Gandurile sa le-nece.
Si cuprins de vinovatie,
Astept toamna timpurie.

De tine

De te-as avea aproape, langa mine,
Te-as saruta sa nu uit de tine,
Nici chipul tau din mine,
Sa nu uiti nici tu de mine.

Potrivind departarea-n stele,
La fel si sentimentele mele,
Lumina imi este mai aproape
Si aud inima cum bate.