Trecut-au anii zi cu zi,
Trecut-au ei prin ceaţă,
Căci ne-amintim cu noi am pus,
Izvorul lângă piatră.
Am călătorit nespus,
Şi azi ne dă chemare,
Căci lacrimile nu s-au dus
Şi azi ne dau culoare.
Am petrecut pân-la apus,
Am petrecut cu tine-n apă,
Şi lacrimile nu s-au dus,
Ci se întorc spre piatră.
Prigonindu-te-ai în căutare,
Să cauţi, în lume culoare,
Să cerni, în juru-ţi bucurii,
S-arăţi dorinţa de-a trăi.
Colosul vremilor de lut,
Cei ce înca n-au născut,
Ei au aşteptat mai mult,
Ca în lumina să trăiască.
Se-arată azi, cum poţi să fii,
Un vis, ce-n lume crească,
Urmat de glasul inimii,
Urmat, ca să iubească.
Drumul vrejului din vis,
Pierdutu-sa în paradis.
Şi ca s-ajungă în lume să-l găsească,
El va trebui să crească.
Şi de ne-om uita la stele,
Privind cât mai departe,
Răspuns noi vom găsi în ele,
Răspuns, la ce se poate.
