Iubire

Iubire,
Tu mă faci să zbor.
Şi să aduc stelele să ne jucam cu ele
Pe covor.

Pe culori,
Le adunăm şi le sortăm,
Şi apoi o lume-ntreagă
Conturăm.

Încet,
Mă apropii de tine.
Te văd,
Eşti eu.

Iar stelele cand ne priveau,
Se minunau.

Surâs

Valul tău eşti tu,
De neoprit să fii.
Şi-ne-ncetat găseste,
Puterea de-a trăi.

Fi raza de soare,
Ce trezeşte dimineaţa
Lumea.

Un lan de grâu alături se arată,
Şi macii roşi purtaţi de vânt,
Născuţi lângă o piatră.

Unduiri uşoare,
De energie pline,
Ne încarcă.

Un zâmbet pe chipu-ţi
Începe să se vadă,
Zburând şi fericind pe cel
Ce va să cadă.

Cine eşti ? şi-n inimă-nfiripă,
De fericeşti o lume-ntreagă,
Într-o clipă.

Antidot

Cu glasul gândului

aducem lumii linişte.

Un glas al inimii descântec,

Un glas chiar fără sunet.

Se va ivi-naintea noastră

Cu viteza unui tunet.

O prea măreată armonie,

În inimile lor crează.

Şi vrând, nevrând,

Ea se propagă,

Durerea încetează.

Ca o pânză ea pansează,

Sufletul îndurerat,

Ca şi cum, nimic nu s-a-ntâmplat.

Povaţa glasului adusă,

Cunoaştere aduce.

Şi ploaie de lumini

Pe creştet se va scurge.

Veninul astfel înlăturat

Va trimite mai departe,

Glasul inimii purtat.

Cascada

Vis clădit în mintea noastră
am deschis.
Cu voinţă ne îndreptăm
spre calea sa.
Cu paşi-i mici împinşi de soare
Intuim pasul următor .

Călăuziţi de cerul înstelat,
Neţărmuriţi spre drumul căutat.
Neînfricaţi de întuneric,
Şi conduşi întotdeauna în lumină.