Stau oameni în maşini şi case,
Amorţiti de gradele de afară.
Fulgi de nea din când coboară
Pe la geamul semi-nchis,
Se perindă la fereastră,
Ca-ntr-un basm de mult el scris.
Scoatem capul la fereastră,
Şi privim acest pastel,
E un joc în care
Până fulgii-au rol în el.
De-ndrăznim să batem câmpii,
Pe afară, pe-nserat,
Vom vedea ciorile
Precum frunzele-n copac.
Punem geană după geană
Şi ne tinem ochii-nchişi,
Absorbim din calmul iernii,
Melancolici şi deschişi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu