Cărări de-njuru-ţi presărate
Sunt aşa frumoase toate,
Căci oricând te vei gândi,
Oamenii te vor găsi.
Şi în acel ceas de uşi deschise,
Cuvinte vii şi bucurii omise
Sufletu-ţi încet vor umple.
Să existi ca o salvare,
Chiar şi singur pe cărăre
Entităţii ce îţi moare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu