Cu glasul gândului
aducem lumii linişte.
Un glas al inimii descântec,
Un glas chiar fără sunet.
Se va ivi-naintea noastră
Cu viteza unui tunet.
O prea măreată armonie,
În inimile lor crează.
Şi vrând, nevrând,
Ea se propagă,
Durerea încetează.
Ca o pânză ea pansează,
Sufletul îndurerat,
Ca şi cum, nimic nu s-a-ntâmplat.
Povaţa glasului adusă,
Cunoaştere aduce.
Şi ploaie de lumini
Pe creştet se va scurge.
Veninul astfel înlăturat
Va trimite mai departe,
Glasul inimii purtat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu